Does reading romantic novels affect you?

I heard the other day a talk between two young ladies on this subject. One of them was trying really hard to make her friend believe that reading romantic novels helps you. If you are single, helps you establish some criteria for your future spouse and if you are already married, it helps grow the love for your spouse. I don’t know where she got her information from, but made me wonder…
I, on the other hand have my own opinion on this subject. Let me enlighten you, my dear readers in a few lines.

Concurs nou pe romaniaevanghelica

Cu ocazia unui nou prag atins in blogosfera evanghelica, Alin Cristea lanseaza un nou concurs. Detalii aici:
CONCURS

Succes!

Libertatea de a alege

Asa dupa cum o parte din voi stiti, in Martie am facut parte dintr-o echipa pro-life care a vorbit la ONU despre Avort si Consecintele acestuia in viata unei femei… si de ce nu in viata societatii.

Intalnirea de la New York s-a desfasurat sub egida Commission on the Status of Women, cea de 55 editie.

Seminariile la care eu am participat au avut ca tematici principale “Educarea Femeilor despre Stiinta Avortului Medical” si “Sanatatea Mentala a Femeilor si Problemele Reproductive”. Vorbitori principali la cele 2 seminarii au fost: Dr Donna J Harrison, Farmacist Julie Lynch McDonald, Dr. Priscilla Coleman (PhD) si Dr. Martha Shuping.

Prin amabilitatea Marthei Shuping, am avut si eu sansa sa vorbesc putin despre situatia avortului in Romania si sa prezint Asociatia Genesis Life, asociatia care mi-a deschis ochii asupra problemei avortului si care mi-a oferit darul de a creste in mijlocul ei.

Cred ca avem nevoie sa fim constientizati ca Romania la ora actuala are o problema enorm de mare in ce priveste rata avortului, numarul crescut de adolescente insarcinate (dintre care o proportie de 70% aleg sa faca avort) si mai ales natalitatea scazuta.

Stiu ca merg in rai….

Azi am dat peste un video care m-a facut sa imi pun semne de intrebare…

Oare chiar ma indrept spre rai? Sau ma amagesc cu “apa rece” ? Oare traiesc viata de credinta la capacitate maxima, lepadata de lucrurile lumesti?

Inca slujesc la 2 stapani sau Isus e singurul Stapan din viata mea?!?

Cati dintre noi nu ne punem astfel de intrebari?!?

Cine a aflat raspunsul, il rog sa binevoiasca sa il impartasesca si cu mine!

 

In Memoriam Lenuta Morar

Tare mult m-am gandit in ultima vreme la “plecarea acasa” a copiilor lui Dumnezeu. Iar de cand Domnul a chemat acasa unul dintre ingerii Lui, inima mea e si mai ancorata de cer. Nu pot sa nu incerc sa va luminez putin si sa nu va scriu aici ceea ce mi s-a relatat despre ultimele zile pe pamant ale sorei Lenutza. Cuvinte care  mi-au facut sufletul sa il laude pe Domnul pentru modul minunat in care El lucreaza in viata copiilor Lui.

Sora Lenutza a fost in toata viata ei o marturie clara a modului in care Dumnezeu lucreaza in viata umana. Vesnic cu un zambet bland pe buze, vesnic cu usa deschisa pentru musafiri, vesnici cu bratele si inima deschise pentru cei dragi, vesnic gata sa ofere dragostea si intelegerea ei celor care aveau nevoie de ea. Nelipsita de la Casa Domnului, nelipsita de la repetitiile de cor, intotdeauna gata sa laude pe Domnul.

Asa a trait, asa a trecut la Domnul. Am inteles de la cei apropiati ca inainte sa plece sa se intalneasca cu Tatal a avut cateva sfaturi pentru cei dragi, dar si pentru cei din biserica in care l-a slujit pe Domnul ei cu toata inima.

Si-a mangaiat familia spunandu-le sa nu fie tristi ca se duce la Domnul ei si Domnul lor. I-a indemnat sa continue sa il iubeasca pe Domnul si sa se apropie tot mai mult de El, sa fie primitori de oaspeti si sa nu lipseasca niciodata musafirii din casa lor….sa se iubeasca unii pe altii si sa nu se certe intre ei; sa nu lipseasca niciodata de la intalnirile bisericii si de la Casa Domnului. Coristilor impreuna cu care l-a laudat pe Domnul atatia ani le-a transmis sa nu lipseasca de la repetitii si sa nu inceteze sa-l laude pe Domnul…si ca isi doreste ca locul ei sa nu ramana gol, ci sa il ia altcineva la cor.

A plecat la Domnul in timp ce toti cei dragi ii erau alaturi si de rugau impreuna. Unul dintre pastorii prezenti a afirmat ca sora Lenutza a “plecat cu cea mai senina fatza pe care a vazut-o el vreodata”.

Cum sa nu pleci senin si impacat cand sti unde te duci? Cum sa nu iti radieze fata de bucurie cand sti ca pleci acasa la Tatal tau? Cum sa nu fii linistit cand sti ca i-ai lasat pe cei dragi in grija Singurului care stie soarta fiecaruia si are puterea mortii si vietii in Mana Lui? Cum sa nu zambesti cand sti ca in Isus nu exista “ADIO”, ci doar “LA REVEDERE” in slava Lui?

LA REVEDERE, SORA LENUTZA! Vei ramane intotdeauna in inimile noastre ca ingerul Domnului!

Povestea cescutei

In ultima vreme am primit povestea asta de mai multe ori pe mail…. si m-am gandit ca e buna de dat mai departe! Enjoy!

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.

Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”

In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!”

Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL
doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data.. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!

El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

“Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri – desi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain.”

(Preot Arsenie Boca)

Cele 2 cuvinte

Just a little something for a Sunday afternoon and evening!

Filipeni 3:14

“…alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Cristos Isus.“

O memorie buna poate fi un lucru benefic, dar abilitatea de a uita este un semn al maretiei. Oamenii de succes uita. Ei alearga intr-o cursa. Privirea le este atintita spre linia de sosire. Daca cineva le face rau, ei se gandesc la o noua sursa si isi pastreaza calmul. Doar oamenii marunti pretuiesc razbunarea. Noi ar trebui sa invatam din trecut si sa renuntam la el.

Fii un om care uita…Fii un om care iarta!”

Doamne, da-ne putere sa uitam si mai ales sa iertam! Si deasupra a tot si a toate ajuta-ne sa ne continuam alergarea spre tinta!

“Asteapta-te la necazuri ca sunt o parte inevitabila a vietii si, in momentul in care apar, tine capul sus, priveste-le drept in fata si rosteste:”Voi triumfa! Nu ma puteti invinge! “  Ann Landers

Nu E Usor

Anul trecut a fost un an plin de de toate in viata noastra. Am avut parte de zile senine, de umblari pe stanca, dar si de valea mortii si de norii de ploaie. In zbuciumul prin care sufletul mi-a fost incercat, am cautat sa aflu raspunsurile divine…. dar am sfarsit prin a scrie versuri, ca intotdeauna cand viata nu e tocmai roz. M-am gandit sa postez azi aici in premiera zbaterile mele launtrice de anul trecut.

Sunt uneori in viata clipe

Cand vrei sa plangi, sa strigi, sa fugi,

Si fiindca iti lipsesc aripe,

Ramai pe loc si arzi pe rugi…

Te-ntrebi de multe ori pe ganduri

De ce existi? De ce traiesti?

Si-atunci iti vin in minte randuri

Salvari din sferele ceresti!

Nu e usor cand treci in viata

Prin valea mortii sau prin stanci,

Si de mai e pe-alocuri ceata -

E ca sa-nveti sa stai pe branci!

NU E USOR….